Muncă în regim remote, sau telemunca – anume formă de organizare care permite salariaților să lucreze din alt loc decât cel oferit de angajator, prin utilizarea tehnologiei informației și comunicațiilor, a fost și este una dintre soluțiile salvatoare în perioada de lockdown cauzată de pandemia COVID-19.
În România regimul telemuncii a fost reglementat încă din anul 2018, dar angajatorii români au fost reticenți la momentul respectiv în implementarea să, că atare, până la începutul acestui an, am primit un număr mic de solicitări de suport juridic în acest sens.
Anul acesta însă, pe fondul crizei sanitare cu care ne confruntăm la nivel global, un număr considerabil de salariați lucrează în regim remote.
Practică work from home prezintă numeroase beneficii atât pentru angajatori cât și pentru salariați, și totuși, nu putem să nu observăm că prestarea muncii în acest regim, pe perioada îndelungată, prezintă și o serie de dezavantaje care se reflectă atât pe plan profesional, cât și pe plan personal.
În acest context, autoritățile române au încurajat muncă remote, dar modificarea legislației incidente pentru a limita consecințele negative ale telemuncii nu pare să fi reprezentat o prioritate pentru partenerii sociali și autoritățile publice.
La ce ne referim?
Din seria consecințelor negative pe plan profesional, apreciem că cel mai întâlnit efect, cu un impact puternic asupra calitățîi muncii, este lipsa interacțiunii fizice cu ceilalți membri ai echipei, urmare ce se poate reflectă în scăderea volumului de cunoștințe acumulate, dar și întâmpinarea unor dificultăți în realizarea sarcinilor.
Lipsa productivitățîi
De asemenea, deși potrivit studiilor recente, muncă remote a generat o creștere a randamentului salariaților, pe o perioada îndelungată, această generează scăderea motivației de a lucra.
Numeroși angajați mărturisesc că le-a scăzut sau chiar le lipsește motivația intrinsecă de a lucra atunci când nu dispun de un spațiu amenajat pentru activități de birou.
Costurile suplimentare ale unui birou la domiciliu
Un alt aspect al muncii în regim remote care nu ar trebui în mod legal și normal să se răsfrângă asupra salariaților, este generarea de costuri suplimentare pentru salariați. Potrivit legii, aceste costuri trebuie să fie rambursate de către angajatori, însă, în practică, sunt foarte puține companii care au elaborat și implementat politici interne prin care să reglementeze toate aspectele telemuncii.
Izolarea socială
În plan personal, izolarea socială deschide lista consecințelor negative și poate genera în timp repercusiuni negative, atât asupra sănătățîi mentale cât și a celei fizice.
Desigur, există e-mailuri, apeluri video și aplicațîi menite să ne aducă mai aproape, dar unele lucruri sunt mai ușor și mai repede de explicat atunci când stai chiar lângă persoană respectivă. Opțiunile limitate de comunicare pot face colaborările mai dificile.
Instalarea depresiei sau a sedentarismului, în contextul în care pentru unele persoane singură formă de mișcare constă în deplasarea la birou.
„Forgetting to clock out”
Dificultatea de a realiza o delimitare clară între viață profesională și cea personală și echilibrul disproporționat dintre cele două
Dormi acasă. Lucrezi acasă. Uneori este greu să separi viața privată de viața de afaceri. Nu depinzi de programul de lucru și poți lucra literalmente de dimineața devreme până noaptea târziu, fără să realizezi că toată viața ta se învârte în jurul muncii. Dacă îți place meseria ta, s-ar putea să nu privești acest aspect că pe un dezavantaj la început, dar în curând apare burnout, efectul epuizării profesionale, deoarece muncă și viața privată au devenit una.
Orele suplimentare neplătite
Atragem atenția că, din punct de vedere legal, o implementare necorespunzătoare a telemuncii la nivelul angajatorilor îi dezavantajează cu precădere pe salariații care au programul de muncă flexibil. Beneficiile programului de muncă flexibil tind să se transforme în dezavantajul major creat de prestarea unor ore suplimentare, necontorizate că atare de către angajatori, și care pot genera conflicte legate de compensarea acestora.
Noul context social a provocat o accelerare majoră a digitalizarii, iar efectele acesteia s-au resimțit puternic asupra muncii și a modului de organizare a acesteia. Din acest motiv, este esențial să identificăm soluții care să răspundă noilor nevoi generate de tehnologizarea procesului de muncă, respectând dreptul salariaților la sănătatea și securitatea în muncă.
Articol preluat și de BizLawyer.
